Ziarul acuzat oficial de DNA de şantaj prin presă – BZI – face de curând publicitate Aeroportului Iaşi.
Oficial Simirad pretinde că nu are legătură cu această achiziţie a Aeroportului, dar cunoscătorii ştiu că nimic nu mişcă la Aeroport fără binecuvântarea şefului CJ. Iar practica BZI şi concluziile DNA în alte speţe similare arată că nu e vorba de publicitate propriu-zisă ci de o taxă de protecţie mascată.
De ce e nevoie de taxă de protecţie? Simirad a fost porcăit ani buni ca la uşa cortului de BZI – “scrof”, “godac”, “obsedat sexual”, “incompetent”, “paranoic”, “hoţ” şi multe alte asemenea “drăgălăşenii”, dar de doi ani este doar “profesorul universitar”, “domnul preşedinte” sau “excelenţa sa”.
Acoperirea oficială – cerere de oferte
Dar să presupunem prin absurd că aeroportul – instituţie cu probleme financiare foarte mari - are nevoie de publicitate (n-a simţit nevoia asta ani de zile, dar brusc a simţit că e cazul să mai cheltuiască nişte bani). De ce ar face însă aşa ceva printr-un ziar local şi încă unul cu o credibilitate apropiată de zero şi cu tiraj de sacoşă? Greu de înţeles. Directorul Aeroportului, GHeorghe Corjăuţanu, are însă o explicaţie oficială: “am făcut o cerere de oferte şi am primit două oferte. Iar noi am ales-o pe cea cu preţul cel mai mic”.
Ce sare în ochi? Faptul că nu a fost licitaţie ci o cerere de oferte, strategie folosită din plin de BZI la “înghesuirea” bugetelor instituţiilor de stat. Un alt aspect relevant este că Aeroportul nu a folosit criteriul audienţei, al impactului reclamei asupra populaţiei: “da, e adevărat că nu ne-am interesat de audienţa ziarelor ori de traficul pe internet”, a spus directorul Aeroportului. Mai contează faptul că până şi cel mai amărât post tv local are singur o adienţă mai mare decât cel mai influent ziar? Sau faptul că BZI are vânzări medii zilnice de cca 200 exemplare la tarabă iar pe internet traficul e grosolan falsificat, lucru semnalat oficial de o instituţie de profil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu