Masinaria lui Asimionesei
Autor: Toni HRITAC
Cei care au fost in colimatorul masinariei stiu foarte bine ce spun. Ceilalti se intreaba, probabil uluiti, cum de e posibil asa ceva. Explicatia e simpla: frica si lasitatea care ii terorizeaza si ii paralizeaza pe toti, de la oamenii de afaceri pina la liderii politici si la oficialitati.
Saptamina trecuta am scris despre concesionarea parcarii din fata garii Iasi unei firme apropiate editorului ziarului "Buna Ziua Iasi". A fost si un prilej nimerit pentru a spune unele lucruri pe care ziaristii le-au ocolit pina acum. Este vorba de secrete ale breslei, care se rostesc de obicei cu jumatate de gura si nu in public. De 15 ani, in Romania prolifereaza un soi de jurnalism mutant, de o violenta deosebita. Seamana cu o lovitura de bita aplicata in moalele capului. A fost initiat de Sorin Rosca Stanescu si difuzat in tara printr-o retea de ciraci "patrunsi" de misia de "a spune adevarul". In Iasi, apostolatul a fost preluat de Ghiocel Asimionesei, un domn lacatus de meserie care a avut revelatia de a deschide un ziar la mijlocul anilor 90. Ani de zile, domnia sa a spus "adevarul" in ritm cadentat, lovitura dupa lovitura, persoana dupa persoana. Sute de oameni si-au pledat cauza in fata detectorilor sai de "adevar". Vinovati sau nu de fapte reale sau imaginare, cei luati in catare primeau stigmatul "adevaratelor" lor vicii. Astfel, un om de afaceri amendat cu cinci milioane de lei de Garda Financiara pentru o neregula minora devenea, pe rind, infractor periculos, pericol public, inamic al ordinii publice, javra ordinara, escroc, hot, jefuitor. Ziarul trimitea adrese institutiilor publice cerind anchetarea vinovatului, in numele adevarului si al interesului public. Politia, DNA-ul, Garda Financiara, Curtea de Conturi, multimea de inspectorate sI directii erau sesizate despre existenta inamicului. Fiecareia i se cerea un punct de vedere ferm si un control la singe la toate firmele si activitatile nemernicului. Pe masura ce controalele se succedau, "apostolii" strigau "adevarul" in gura mare: "Javra a intrat pe miinile politiei, DNA-ului, garzii etc.". Nimic nu era precupetit pentru a spune "adevarul". Trecutul persoanei in cauza era verificat cu lupa. Monstrul ascuns in individ era scos la lumina. Se afla, astfel, ca era betiv sadea, era curvar, ca nu era exclus sa-si fi violat copilul, ca a ramas corigent in clasa a doisprezecea, iar in studentie cineva caruia nu i se putea da numele l-a vazut actor intr-o partida de sex oral. Urmau la rind sotia si copiii. Dezvaluirile erau rostite cu gravitate si cu sentimentul placut al sacrificiului pe altarul adevarului. Cuvintele erau scrise cu indrazneala, fara fandoseli si pudibonderii, asa cum sint rostite in popor: p..a, f...t etc. Altfel spus, adevarul era aratat in toata goliciunea lui.
Masinaria lui Asimionesei avea insa un defect major. Se bloca de fiecare data cind primea bani. Nimic din cele de mai sus nu mai era publicat intr-un asemenea caz, iar adevarul raminea ferecat de ochiul dracului. Incetul cu incetul, adevarul iesea la iveala cu tiriita, apoi, din cauza banilor, nu se mai arata. Ba, dimpotriva, dupa putin adevar urma o minciuna sfruntata. Javra ordinara devenea un bun samaritean, si invers. In jurul ciudateniei au inceput sa roiasca persoane de tot soiul. Clanul Cordunenilor si-a legat si dezlegat cununiile. Vasile Rodideal si-a trimbitat nevinovatia. Primarul a deschis o baiera a bugetului ca sa spuna adevarul despre opozitie. Presedintele Consiliului Judetean a varsat din banul public ca sa-si ascunda lasitatea. Masinaria lui Asimionesei primea bani si aducea, prin urmare, alinare sau improsca cu noroi.
Odata cu descrierea afacerii de la gara, am vorbit si de masinaria minune. Poate cam tirziu si fara sa explic rezonabil reticenta de atitia ani. Cum, de altfel, putini jurnalisti din Romania pot explica discretia din jurul subiectului Sorin Rosca Stanescu. A doua zi, "vocea adevarului" a inceput sa improaste. "Curva virgina, liderul coruptilor din Iasi, jefuitorul retelei Alimentara, hotul de spatii comerciale", au fost citeva etichete cu care am fost "gratulat". Pagini intregi de ziar prezentau cu lux de amanunte plasmuiri despre mecanismul unei mafii pe care o controlam. M-am trezit, astfel, autor al unor realizari marete: am privatizat o retea de magazine si am impartit spatiile cu mafiotii. Am citit si m-am crucit. Mi-am dat seama mai bine decit pina atunci de fatarnicia minciunii. O afacere publica cu totul straina mie - de altfel legala si controlata de zeci de ori de organele financiare ale statului - era transformata deodata intr-o conspiratie criminala. Intelegerile financiare dintre actionari purtau sigiliul mafiei. Un contract de publicitate era dovada coruptiei. Totul era pus in circa mea. In urma cu doi ani, aceeasi afacere fusese prezentata de masinaria lui Asimionesei, dar cu un alt vinovat de serviciu. Eu am aparut acum. O analogie va poate face sa intelegeti mai bine. Ginditi-va ca ati cumparat sau vindut un teren sau o casa de la o persoana care intra in conflict cu "masinaria adevarului". A doua zi veti fi considerat complice la o afacere mafiota, partener la spalare de bani, sforarul unui jaf la drumul mare, iar lacatusul Asimionesei va cere statului sa confiste casa.
Cei care au fost in colimatorul masinariei stiu foarte bine ce spun. Ceilalti se intreaba, probabil uluiti, cum de e posibil asa ceva. Explicatia e simpla: frica si lasitatea care ii terorizeaza si ii paralizeaza pe toti, de la oamenii de afaceri pina la liderii politici si la oficialitati. Teama de a nu fi "bagat in cerneala", asa cum se spune, are efectul amenintarii cu o arma de foc. Pentru ca, in ultima instanta, acest tip de "jurnalism" nu se deosebeste cu nimic de tilharia la drumul mare. Cu toate acestea, cu complicitatea tuturor, a celor care cedeaza la santaj, dar si a celor care au platit pentru a utiliza "ziarul" cu pricina pentru a-si ataca adversarii politici sau de afaceri, uitind ca "formula" cu pricina se poate oricind intoarce impotriva lor, a vip-urilor locale care, stiind foarte bine cu cine au de a face, dau curs cuminte invitatiilor la cocktail-urile organizate de lacatusul ajuns patron de gazeta, a celorlati jurnalisti care stiu si ei exact ce se intimpla, dar, intimidati, prefera sa comenteze lucrurile doar in culise, Ghiocel Asimionesei si "ziarul" pe care il patroneaza au ajuns sa capete in ochii celor care nu cunosc realitatea din culise o aparenta de onorabilitate.
Sint cazuri cind ajungi sa crezi ca nu este alta solutie decit sa-ti faci singur dreptate. Citeva secunde m-am vazut trosnindu-l pe Asimionesei. Cel putin doua palme, sa rasune Sararia. Solutia nu este asta, desigur. O invoc doar pentru a arata ca ii inteleg pe cei care se simt neprotejati de stat in astfel de situatii. Ii inteleg pe acei oameni de afaceri care l-au dat in judecata pentru santaj si dupa patru ani inca nu s-a pronuntat o sentinta. Pina ce Justitia se va misca, solutia ar fi ca mai multi jurnalisti sa spuna public aceleasi lucruri pe care le spun eu. Primarul nu trebuie sa-i mai dea bani din bugetul public, presedintele Consiliului Judetean trebuie sa-si canalizeze darnicia spre scopuri mai onorabile, oamenii de afaceri nu trebuie sa mai cedeze santajului explicit sau implicit al masinariei de care pomeneam. Seful Politiei nu trebuie sa-i onoreze invitatiile, functionarii diverselor institutii nu trebuie sa raspunda solicitarilor aberante. Seful Vamii nu trebuie sa mai fie amabil cu interesele firmelor sale, cel de la Finante nu trebuie sa-i dea inlesniri si sa accepte plati din Trezorerie spre alte conturi.
Cu totii ar trebui sa ne reamintim un vechi proverb romanesc, care ilustreaza perfect situatia: Daca intri in troaca te maninca porcii!
Autor: Toni HRITAC
Cei care au fost in colimatorul masinariei stiu foarte bine ce spun. Ceilalti se intreaba, probabil uluiti, cum de e posibil asa ceva. Explicatia e simpla: frica si lasitatea care ii terorizeaza si ii paralizeaza pe toti, de la oamenii de afaceri pina la liderii politici si la oficialitati.
Saptamina trecuta am scris despre concesionarea parcarii din fata garii Iasi unei firme apropiate editorului ziarului "Buna Ziua Iasi". A fost si un prilej nimerit pentru a spune unele lucruri pe care ziaristii le-au ocolit pina acum. Este vorba de secrete ale breslei, care se rostesc de obicei cu jumatate de gura si nu in public. De 15 ani, in Romania prolifereaza un soi de jurnalism mutant, de o violenta deosebita. Seamana cu o lovitura de bita aplicata in moalele capului. A fost initiat de Sorin Rosca Stanescu si difuzat in tara printr-o retea de ciraci "patrunsi" de misia de "a spune adevarul". In Iasi, apostolatul a fost preluat de Ghiocel Asimionesei, un domn lacatus de meserie care a avut revelatia de a deschide un ziar la mijlocul anilor 90. Ani de zile, domnia sa a spus "adevarul" in ritm cadentat, lovitura dupa lovitura, persoana dupa persoana. Sute de oameni si-au pledat cauza in fata detectorilor sai de "adevar". Vinovati sau nu de fapte reale sau imaginare, cei luati in catare primeau stigmatul "adevaratelor" lor vicii. Astfel, un om de afaceri amendat cu cinci milioane de lei de Garda Financiara pentru o neregula minora devenea, pe rind, infractor periculos, pericol public, inamic al ordinii publice, javra ordinara, escroc, hot, jefuitor. Ziarul trimitea adrese institutiilor publice cerind anchetarea vinovatului, in numele adevarului si al interesului public. Politia, DNA-ul, Garda Financiara, Curtea de Conturi, multimea de inspectorate sI directii erau sesizate despre existenta inamicului. Fiecareia i se cerea un punct de vedere ferm si un control la singe la toate firmele si activitatile nemernicului. Pe masura ce controalele se succedau, "apostolii" strigau "adevarul" in gura mare: "Javra a intrat pe miinile politiei, DNA-ului, garzii etc.". Nimic nu era precupetit pentru a spune "adevarul". Trecutul persoanei in cauza era verificat cu lupa. Monstrul ascuns in individ era scos la lumina. Se afla, astfel, ca era betiv sadea, era curvar, ca nu era exclus sa-si fi violat copilul, ca a ramas corigent in clasa a doisprezecea, iar in studentie cineva caruia nu i se putea da numele l-a vazut actor intr-o partida de sex oral. Urmau la rind sotia si copiii. Dezvaluirile erau rostite cu gravitate si cu sentimentul placut al sacrificiului pe altarul adevarului. Cuvintele erau scrise cu indrazneala, fara fandoseli si pudibonderii, asa cum sint rostite in popor: p..a, f...t etc. Altfel spus, adevarul era aratat in toata goliciunea lui.
Masinaria lui Asimionesei avea insa un defect major. Se bloca de fiecare data cind primea bani. Nimic din cele de mai sus nu mai era publicat intr-un asemenea caz, iar adevarul raminea ferecat de ochiul dracului. Incetul cu incetul, adevarul iesea la iveala cu tiriita, apoi, din cauza banilor, nu se mai arata. Ba, dimpotriva, dupa putin adevar urma o minciuna sfruntata. Javra ordinara devenea un bun samaritean, si invers. In jurul ciudateniei au inceput sa roiasca persoane de tot soiul. Clanul Cordunenilor si-a legat si dezlegat cununiile. Vasile Rodideal si-a trimbitat nevinovatia. Primarul a deschis o baiera a bugetului ca sa spuna adevarul despre opozitie. Presedintele Consiliului Judetean a varsat din banul public ca sa-si ascunda lasitatea. Masinaria lui Asimionesei primea bani si aducea, prin urmare, alinare sau improsca cu noroi.
Odata cu descrierea afacerii de la gara, am vorbit si de masinaria minune. Poate cam tirziu si fara sa explic rezonabil reticenta de atitia ani. Cum, de altfel, putini jurnalisti din Romania pot explica discretia din jurul subiectului Sorin Rosca Stanescu. A doua zi, "vocea adevarului" a inceput sa improaste. "Curva virgina, liderul coruptilor din Iasi, jefuitorul retelei Alimentara, hotul de spatii comerciale", au fost citeva etichete cu care am fost "gratulat". Pagini intregi de ziar prezentau cu lux de amanunte plasmuiri despre mecanismul unei mafii pe care o controlam. M-am trezit, astfel, autor al unor realizari marete: am privatizat o retea de magazine si am impartit spatiile cu mafiotii. Am citit si m-am crucit. Mi-am dat seama mai bine decit pina atunci de fatarnicia minciunii. O afacere publica cu totul straina mie - de altfel legala si controlata de zeci de ori de organele financiare ale statului - era transformata deodata intr-o conspiratie criminala. Intelegerile financiare dintre actionari purtau sigiliul mafiei. Un contract de publicitate era dovada coruptiei. Totul era pus in circa mea. In urma cu doi ani, aceeasi afacere fusese prezentata de masinaria lui Asimionesei, dar cu un alt vinovat de serviciu. Eu am aparut acum. O analogie va poate face sa intelegeti mai bine. Ginditi-va ca ati cumparat sau vindut un teren sau o casa de la o persoana care intra in conflict cu "masinaria adevarului". A doua zi veti fi considerat complice la o afacere mafiota, partener la spalare de bani, sforarul unui jaf la drumul mare, iar lacatusul Asimionesei va cere statului sa confiste casa.
Cei care au fost in colimatorul masinariei stiu foarte bine ce spun. Ceilalti se intreaba, probabil uluiti, cum de e posibil asa ceva. Explicatia e simpla: frica si lasitatea care ii terorizeaza si ii paralizeaza pe toti, de la oamenii de afaceri pina la liderii politici si la oficialitati. Teama de a nu fi "bagat in cerneala", asa cum se spune, are efectul amenintarii cu o arma de foc. Pentru ca, in ultima instanta, acest tip de "jurnalism" nu se deosebeste cu nimic de tilharia la drumul mare. Cu toate acestea, cu complicitatea tuturor, a celor care cedeaza la santaj, dar si a celor care au platit pentru a utiliza "ziarul" cu pricina pentru a-si ataca adversarii politici sau de afaceri, uitind ca "formula" cu pricina se poate oricind intoarce impotriva lor, a vip-urilor locale care, stiind foarte bine cu cine au de a face, dau curs cuminte invitatiilor la cocktail-urile organizate de lacatusul ajuns patron de gazeta, a celorlati jurnalisti care stiu si ei exact ce se intimpla, dar, intimidati, prefera sa comenteze lucrurile doar in culise, Ghiocel Asimionesei si "ziarul" pe care il patroneaza au ajuns sa capete in ochii celor care nu cunosc realitatea din culise o aparenta de onorabilitate.
Sint cazuri cind ajungi sa crezi ca nu este alta solutie decit sa-ti faci singur dreptate. Citeva secunde m-am vazut trosnindu-l pe Asimionesei. Cel putin doua palme, sa rasune Sararia. Solutia nu este asta, desigur. O invoc doar pentru a arata ca ii inteleg pe cei care se simt neprotejati de stat in astfel de situatii. Ii inteleg pe acei oameni de afaceri care l-au dat in judecata pentru santaj si dupa patru ani inca nu s-a pronuntat o sentinta. Pina ce Justitia se va misca, solutia ar fi ca mai multi jurnalisti sa spuna public aceleasi lucruri pe care le spun eu. Primarul nu trebuie sa-i mai dea bani din bugetul public, presedintele Consiliului Judetean trebuie sa-si canalizeze darnicia spre scopuri mai onorabile, oamenii de afaceri nu trebuie sa mai cedeze santajului explicit sau implicit al masinariei de care pomeneam. Seful Politiei nu trebuie sa-i onoreze invitatiile, functionarii diverselor institutii nu trebuie sa raspunda solicitarilor aberante. Seful Vamii nu trebuie sa mai fie amabil cu interesele firmelor sale, cel de la Finante nu trebuie sa-i dea inlesniri si sa accepte plati din Trezorerie spre alte conturi.
Cu totii ar trebui sa ne reamintim un vechi proverb romanesc, care ilustreaza perfect situatia: Daca intri in troaca te maninca porcii!
din ce traieste ghiocel? din santajele labagiilor fizic si intelectual mitocan, rares neamtu (doamne ce fata de retardat are boul asta), leahu (asta e nespalat si pute) si vita de mazilu(asta zici ca muge si nu vorbeste). dati pe blog si mufetele acestor indivizi. sa poata fi scuipati pe strada daca sint recunoscuti.
RăspundețiȘtergere