De o săptămână tinerei în jur de 18 ani fac planton la Fundaţie în încercarea de a vinde (nu da gratuit, ci de a vinde) exemplare din Bună Ziua Iaşi. La început, crezând că e vorba de acţiuni de promovare, unii şoferi deschideau geamul, dar când auzeau că e contracost îi lăsau pe copilaşi cu ochii în soare.
Azi dimineaţă (sâmbătă) am făcut un experiment. Erau la rând la semafor vreo 12 maşini şi nici un şofer nu a vrut să îi dea lui Ghiocel 1 leu pentru Zoaia sa. Am deschis geamul şi am fluturat bancnota de 1 leu. Imediat 2 copilaşi au venit în sprint nebun să-mi vândă Zoaia. “Ce fugiţi aşa, chiar nu se vinde nimic?”, am întrebat eu sub formă de glumă. Amândoi tinereii au zâmbit stingher. A urmat un zâmbet şi mai jenat când i-am întrebat cu cât sunt plătiţi să danseze printre maşini în trafic şi să vândă panarama lui Ghiocel. De carte de muncă evident că nu se mai pune problema, doar se ştie ce respect are pentru lege bulibaşa presei locale.
Concluzia e clară: dacă a ajuns să forţeze copilaşi să vândă câte 1-2 exemplare prin intersecţii e clar cât de căutat e BZI-ul lui Ghiocel. E şi normal dacă ţinem cont de ce nivel telectual şi ce frustraţi a cultivat bulibaşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu