In emisiunea Martor Incomod de astazi, 1 decembrie 2010, v-am prezentat cum 27 de firme apropiate lui Ghiocel Asimionesei au acumulat datorii la stat de peste un milion de euro, la nivelul anului 2007. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara ajutor din partea functionarilor de la Finante care, atunci cand trebuia sa emita titluri executorii sau sa infiinteze popriri pe conturi, erau loviti de amnezie, in timp ce sefii acestora participau la chiolhanuri oferite de Asimionesei. Culmea, niciunul dintre inspectorii de la Fisc nu a fost tras la raspundere. Subiectul a fost dezbatut pe larg alaturi de Claudiu Raus, red. sef. adj. La Ziarul de Iasi, Valerian Salavastru, fost sef corp control la Prefectura Iasi si deputatul Daniel Oajdea.
Gaură de un milion de euro la buget, făcută cu ajutorul Fiscului
Gaura de un milion de euro la bugetul statului facuta, ghiciti, chiar cu ajutorul
statului. Un raport al Serviciului de Audit Intern din cadrul Directiei Generale a
Finantelor Publice Judetene, intocmit in anul 2007, dezvaluie cum un grup de
firme a adunat obligatii bugetare in valoare de 42 de miliarde de lei vechi. Din
actul de control rezulta ca insisi inspectorii institutiei, prin modul in care si-au
indeplinit sarcinile de serviciu, au facuta posibila crearea acestor datorii la bugetul
statului.
Controlul a pornit de la o sesizare care nominaliza 27 de firme, dar s-au facut
verificari asupra documentelor de la 17 firme, deoarece restul au fost transferate in
alte judete. Straniu este ca functionarii de la Fisc au avut probleme in identificarea
unor societati chiar in baza lor de date.
Cele 27 de societati comerciale la care face referire serviciul de audit au un
numitor comun: familia Asimionesei, cea care patroneaza infama publicatie “Buna
Ziua Iasi”. Violeta si Ghiocel Asimionesei nu apar ca asociati sau administratori la
toate societatile verificate, insa, pe aceste pozitii figureaza oamenii lor de
incredere, fie angajati, fie parteneri de afaceri. Raportul intareste ideea ca intre
aceste firme exista o legatura – isi livrau bunuri sau prestau servicii in grup fara sa
mai incaseze bani.
Incompetenta sau rea-vointa pe bani publici?
Inspectorii de audit au verificat documentele aferente perioadei 2002 – 2007.
Intrucat raportul este foarte lung, ne vom rezuma sa prezentam cateva concluzii.
- Majoritatea societăţilor nu au achitat obligaţiile datorate bugetului
consolidat al statului în mod voluntar şi nici în urma executării silite
- S-au întocmit titluri executorii cu întârziere
- „S-au întocmit şi transmis cu întârziere adresele privind înfiinţarea
popririlor asupra disponibilităţilor din conturile bancare ale debitorilor”,
se arata in documentul de control din 2007, cand la sefia Finantelor era tot
Anton Dobos. Auditorii mentioneaza despre colegii lor ca, pentru a recupera datorii de la una din
firme, SC Asim Construct SRL, au trimis adresa de infiintare a popririi la o banca
unde societatea nu avea cont deschis. Finantistii nu pot sa dea o explicatie logica
pentru aceasta eroare, in conditiile in care datele privind conturile firmei Asim
Construct erau inscrise pe facturile fiscale aflate la dispozitia Finantelor.
Intr-un alt caz, o institutie bancara a comunicat, in 2005, Directiei Generale de
Finante ca NRG Press Grup SRL, o alta firma din grupul vizat, nu are cont deschis.
Cu toate acestea, un an mai tarziu, inspectorii de la Finante s-au incapatanat sa
puna poprire pe contul inexistent.
Auditorii au mai constatat că:
- Nu s-au înfiinţat popriri ori s-au înfiinţat cu întârziere asupra
disponibilităţilor bancare ale debitorilor şi nici asupra disponibilităţilor
băneşti datorate debitorului către terţe persoane
- Nu s-au aplicat sechestre pe bunurile aflate în patrimoniul agenţilor
economici, bunurile respective ajungând să fie disputate între creditori din
care face parte şi statul
Dovada certa ca functionarii statului nu au miscat un deget pemtru recuperarea
datoriilor inregistrate de firmele controlate de Asimionesei este ca 7 din cele 17
societati verificate detineau bunuri mobile si imobile care ar fi putut fi identificate
si valorificate. Or, Finantele nu au aplicat aceasta masura.
In timp ce firmele care gravitau in jurul familiei Asimionesei erau lasate sa
acumuleze datorii imense la stat, alti agenti economici erau „calcati” de Fisc chiar
de mai multe ori pe an, iar altii erau executati silit pentru datorii mult mai mici.
- Organul de executare a formulat propuneri de lichidare, însă fără a se
epuiza toate măsurile de executare silită
- Organul de executare nu a formulat şi înaintat propunerea pentru sesizarea
organelor abilitate în cazul neprezentării documentelor contabile”, mai
spun auditorii. Cum se aplica legea la DGFPJ Iasi : „Prinde orbul, scoate-i ochii”
Raportul de audit arata negru pe alb ca functionarii de la Fisc nu si-au facut
datoria. Aceasta poate sa insemne neglijenta in serviciu, sau, de ce nu, abuz in
serviciu. Cu toate acestea, auditorii nu ii nominalizeaza pe vinovati.
Echipa de la Martor Incomod a reusit sa discute cu sefii de la Directia de Finante,
din perioada supusa controlului. Este vorba despre directorii care raspundeau de
modul si nivelul de colectare a taxelor si impozitelor. Cum era de asteptat, sefii dau
vina pe subalterni.
Dumitru Acsinte, fost şef al A.F.P.M. Iaşi
- Sunt oameni care spun că dumneavoastră vă înţelegeaţi foarte bine cu domnul
Asimionesei.
- Eu mă înţeleg bine cu toată lumea, pentru că nu văd de ce să nu mă înţeleg.
- Vă cunoaşteţi personal?
- Personal nu. Dumnealui nu a fost niciodată la organul fiscal din câte îmi aduc eu
aminte.
- Sunt unii care spun că vă întâlneaţi cu dumnealui pe la Restaurantul Bruschetta.
- Unde?
- La Restaurantul Bruschetta.
- Da unde-i ăla, că nici nu ştiu unde-i restaurantul ăsta, vă rog să mă credeţi. Vă
dau cuvântul meu de onoare că nu ştiu unde este acest restaurant.
- Cât aţi fost dumneavoastră şef, era o practică asta, să se trimită somaţiile cu
întârziere?
- Deci domnul meu, eu în perioada sau…până in 199... mă rog…în perioada în
care este vizat actul de control, cel de la Audit, am fost şef al administraţiei
financiare. Şeful administraţiei financiare are în subordine nişte compartimente şi
nişte servicii, …de acel serviciu…a, şi un director adjunct. Deci eu eram şeful
administraţiei, da? Sub mine era şeful administratiei adjunct. Şeful de
administraţie adjunct avea în subordine şeful de serviciu de colectare şi executare silită, iar şeful de serviciu de colectare şi executare silită avea în subordine pe
inspector. De ce veniţi să mă întrebaţi pe mine şi nu vă duceţi la seful
administraţiei adjunct, care avea în subordine directă acest compartiment?
Marceluş Negoescu, fost director si director adjunct al A.F.P.M. Iasi
- O să găsiţi undeva, de exemplu, la una din societăţi se spunea că nu s-a instituit
sechestru, datoria e de 50 de milioane, iar bunul pe care trebuiau să puna
sechestru era un autoturism Mercedes care valora, nu ştiu cât, dar peste un
miliard. Deci, noi avem şi nişte norme, punem sechestru pe un bun care valorează
150% din valoarea debitului. Pe acel automobil de peste un miliard, să zic, deci un
Mercedes nu poate să coste doi lei. Nu puteam sa-i pun sechestru pentru datorii de
50 de mii de lei sau 50 de milioane, cât o fi fost acolo. Sau îi spune că, din ceea
ce-mi amintesc, că avea achiziţionaţi nişte nasturi pe una firme, şi valoarea de
înregistrare a unor debite era prea mare, ori, eu ăsta de la colectare ce pot să
spun eu, că valoarea de intrare în contabilitate e justa, nu-i justă. Sunt alţii care
pot să se sesizeze în sensul ăsta. Ştiţi, câteva aspecte...
- Dl Axinte are dreptate când a zis că dvs eraţi responsabil de activitatea
inspectorilor sau era şi dlui?
- După fişa postului da, eu eram responsabil, dar spuneţi şi dvs, un om, 30 de
inspectori şi 9 mii sau zece mii sau 12 mii de societăţi. Poţi să-i ai în vedere pe
fiecare?
- Dvs vă cunoaşteţi personal cu Ghiocel Asimionesei?
- De prin ziare îl ştiu.
- Deci nu-l cunoaşteţi personal?
- Nu. Nu ştiu dacă în decursul activităţii... că am coordonat activitatea asta de prin
1996 până în 2007, nu ştiu dacă a venit o dată sau de două ori pe-aici cu probleme
de-ale lui. Personal, aşa cum discut cu Dvs, se poate să fi discutat şi cu el.
Onofrei Viorica, fost dir. adjunct Directiei Judetene a Finantelor
- La mine dacă aţi venit, aţi venit total greşit. Cine v-a îndrumat la mine, v-a
îndrumat greşit. În primul rând nu sunt şefă la Audit.. - Dar dvs răspundeaţi de colectarea...
- Dar răspundeam de colectare dpdv motodologic. N-am fost acolo şefă, să ne
înţlegem, metodologia nu era o subordonare dpdv al execuţiei, decât directorului
executiv. Subordonarea unităţilor fiscale dintotdeauna a fost sub directorul
executiv.
-Nu dvs răspundeaţi de ele?
-Numai metodologic. Dacă mă întreba cum se face aici, unde legea spune clar, nu
ma întrebau ei pe mine cum să facă.
- Deci practic, dacă un subordonat întocmea un titlu de executare...
- Deci vreau sa va spun incă o data, despre raportul pe care îl ţineţi dvs în mână
eu habar nu am, nu am avut...
In perioada verificata, 2002 – 2007, raspunzatori de activitatea de colectare au fost
Dumitru Acsinte, Marcelus Negoescu, Viorica Onofrei si Adriana Zilot, intre
timp pensionata. Directori generali au fost Victorel Lupu si Anton Dobos.
Sincron Viorel Lupu, fostul director al Finantelor Judetene
-Spuneti-mi va rog cât de normal este ca un inspector să trimită anumite înstiinţări
de plată sau somaţii sau să emită titluri executorii cu întârziere, timp în care o
firmă care avea datorii la stat avea timp să-şi vândă bunurile?
- Există o procedură, exista şi la acea dată după codul de procedură fiscală, când
ajungeai la termenul de plată scadent, trebuia sa-i trimiţi o înştiinţare de plată
după o anumită perioadă somaţie şi abia după aceea cu somaţia începea
momentul executării silite. Deci erau nişte perioade care trebuiau parcurse. Sigur,
era un volum foarte mare de lucru.
M-aţi întrebat foarte bine dacă se lucra pe calculator, că dacă s-ar lucra tot timpul
corect şi toate documentele ar fi introduse la timp, spun corect in sensul
înregistrării în mod cronologic a documentelor care se rulează în evidenţa
contabilă a unei Direcţii generale de finaţe sau a unei directii locale de finaţe
publice, atunci am putea avea alte pretenţii. Dar, volum mare de lucru,
calculatoare aşa cum sunt, poate şi de performanţe diferite. Documentele primare, de foarte multe ori, trebuie sa-i inviţi, mulţi vin şi din
proprie iniţiativă, agenţi economici, la punctaje. N-am înregistrat noi, n-au
înregistrat ei, până când se confirmă debitul respectiv, pot fi şi întârzieri obiective,
nu neg, ar putea, dar trebuie să demonstră,m şi întârzieri subiective, dar acestea
ar trebui să fie o raritate, pentru ca treaba fiecăruia, e scris în fişa postului clar ca
trebuie să acţioneze în aşa fel încât debitul să nu se prescrie, pentru că atunci eşti
răspunzător, şi ca să nu se prescrie un debit provenit din impozite şi taxe, trebuie
să acţionezi din timp, să faci în aşa fel încât dacă nu există posibilitatea de a
încasa din conturile unităţii respective, sa-i valorifici bunurile din patrimoniu.
Anton Dobos, actualul director al Directiei Generale de Finante a refuzat sa
discute, in fata camerei de luat vederi, pe marginea raportului de audit realizat in
2007. In schimb, Ghiocel Asimionesei, sustine ca totul a fost o „facatura politica”.
Prin telefon Ghiocel Asimionesei
- Acel audit intern la Finanţe a fost comandat de domnul prefect, ăla care a fost
arestat, Radu Prisăcaru, a fost comandă politică. Ce scrie acolo nu mă
interesează. Auditul ăla de la Finanţe, de care tot vorbiţi voi, mie nu mi-a parvenit
şi nu mi-a adus nimeni la cunoştinţă de acel audit. Eu nu ştiu de unde sunt luate
sumele, firmele, iar ca un jurnalist de care pretinzi că eşti, ar trebui să vezi
anumite aspecte. Ăla a fost făcut la comandă, a fost cu ţintă, a fost Finanţele
Antifrauda de la Bucureşti, au fost de la ministerul nu ştiu care.
Din discutia telefonica am putut reproduce doar fragmentul pe care l-aţi ascultat,
restul fiind presarat cu insulte si afirmatii fara legatura cu subiectul emisiunii.
4. Faptele, gata de prescriere
Anton Dobos a preferat ca dialogul cu postul de televiziune Tele M sa fie purtat
numai prin adrese oficiale. Intrebat daca, pe baza raportului de audit, activitatea
vreunui functionar a fost dezbatuta in Comisia de Disciplina, Anton Dobos a
raspuns:
“Vă informăm că nu au fost subiecte ce reveneau spre analiză Comisiei de
Disciplină”. Cu alte cuvinte, întocmirea cu întârziere a tilurilor executorii, a adreselor privind
infiintarea popririlor, neidentificarea bunurilor ce pot fi valorificate de la o firma
datoare sunt lucruri permise functionarilor de la Directia Generala de Finante Iasi.
Maria Taranu, purtator de cuvant DGFPJ
- În urma controlului de audit intern, ce măsuri a dispus Direcţia de Finanţe?
- Într-adevăr, în anul 2007 Serviciul de audit al Finanţelor judeţului Iaşi a efectuat
un control îndelungat la o serie de firme prezentate de către TeleM, în care se
preciza că sunt nereguli cu privire la achitarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul
consolidat al statului. Prin urmare, în raportul de audit care a fost întocmit, s-au
sesizat o serie de neregularităţi şi s-au trasat o serie de măsuri care au fost
imediat aduse la îndeplinire. Aş vrea să precizez că acele măsuri, acele abateri
erau de ordin pur tehnic şi prin urmare nu a fost greu pentru a le îndrepta şi a le
aduce la îndeplinire.
In realitate, inspectorii de la Finante nu au mai avut ce recupera. Multe societati au
fost mutate „strategic” in alte judete.
Maricicia Paraschiv, actual director al A.F.P.M. Iaşi
- S-a mai recuperate ceva, dar prea multe parca nu… tin minte, pentru ca cele mai
multe din ele nu mai erau pe raza noastra, eu asa inteleg…imi aduc aminte de la
inceput…deci cele mai multe s-au mutat, au fost in lichidare, au fost in dizolvare,
au fost in faliment din acele societati.
Cu alte cuvinte, firmele ori au fost mutate pe raza teritoriala a altor organe fiscale,
ori au intrat in faliment ori, pana sa se dezmeticeasca angajatii Fiscului, bunurile
societatilor au fost vandute.
Avocatul Mihai Tun, din cadrul Baroului Iasi a explicat notiunile juridice de “abuz
in serviciu” si “neglijenta in serviciu”.
Mihai Tun, avocat
Diferenţa dintre ele este forma de vinovăţie, diferenţa principală, pentru că abuzul
în serviciu presupune intenţie, iar neglijenţa presupune culpă, adică o vinovăţie
mai puţin serioasă, o greşeală. Art 249 spune aşa : încălcarea din culpă a unui functionar public a unei îndatoriri
de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă
s-a cauzat o tulburare bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori
al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului
acesteia, o vătămare ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei
persoane se pedepseşte cu închisoarea şi prevede şi limitele de pedeapsă: de la o
luna la doi ani sau o amenda. Are şi o formă agravantă, în situaţia în care fapta pe
care am relatat-o mai sus ar produce consecinţe deosebit de grave, ar fi
închisoarea de la doi la zece ani pedeapsa. Consecinţele deosebit de grave sunt
reglementate în Codul penal şi în esenţă se referă la o pagubă de peste 100 de mii
de lei sau o perturbare foarte gravă a mersului acestei instituţii. Cam asta ar fi. În
vreme ce abuzul, o să vă citesc despre abuzul contra intereselor publice pentru că
diferă doar persoana prejudiciată, “este fapta funcţionarului public care în
exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, cu intenţie adică, el nu
îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ şi al unei instituţii de stat, ori al
unei alte autorităţi decât cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului
acesteia. Pedeapsa prevăzută în acest articol, 248 este închisoarea de la 6 luni la
5 ani.”
- Abuzul în serviciul contra intereselor persoanelor se pedepseşte în mod abstract
mai puţin grav, cu închisoare de la 6 luni la trei ani.
Cat de mult seamana concluziile auditorilor cu notiunile explicate de avocatul
Mihai Tun, judecati dumneavoastra. Oricum, daca vreun inspector se face vinovat
de “neglijenta in serviciu”, fapta mai usor de probat fata de “abuzul in serviciu”,
acesta cu greu poate fi tras la raspundere deoarece s-a apropiat termenul de
prescriere.
- Legiuitorul stabileşte termenul de prescripţie a răspunderei penale în funcţie de
pedeapsa maximă pe care o prevede legea pentru astfel de infractiuni, astfel încât
dacă ne referim la abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, avem o
pedeapsă maximă de trei ani, termenul de prescripţie este de 5 ani şi există şi un
termen de prescripţie specială, acela este de şapte ani jumate, adică de cinci ani
plus jumătate din termenul acesta de 5 ani. Termenul maxim pentru care poate fi trasă la răspundere penală o persoană care săvârşeşte o faptă de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, este 7,5 ani de la data săvârşirii faptei.
Dacă ne uităm la trimiterea de pedeapsă pentru abuzul în serviciu contra
intereselor publice, limita maximă fiind de 5 ani, e aceeaşi perioadă de prescripţie,
e acelaşi termen de prescripţie al răspunderii penale, termenul maxim de 7,5 ani în
care poate fi trasă la răspundere penală o persoană care săvârşeşte o asemenea
faptă, termen care curge de la data săvârşirii faptei.
Dacă ne uităm la neglijenţa în serviciu, avem în forma simplă 3 ani plus 1,5 ani,
4,5 ani – termenul maxim în care o persoană poate fi trasă la răspundere penaşă
de la data săvârşirii faptei, iar pentru forma agravată, fiind vorba de pedeapsă
până la zece ani este de opt ani plus jumătate.. 12 ani, de la data săvârşirii faptei.
Auditul si-a ingropat propriul raport
In cele doua saptamani cat a durat dialogul prin intermediul adreselor intre Tele M
si Finante, reprezentantii statului au ascuns o informatie deosebit de importanta:
raportul de audit a fost contestat si desfiintat. Informatia a fost „scapata” de
Marcelus Negoescu, fost director al AFPM Iasi, in timpul discutiei filmate cu
camera ascunsa.
Marceluş Negoescu, fost director si director adjunct al A.F.P.M. Iasi
Eu am intrat în posesia raportului de audit iniţial, dar mai este un raport în
inspecţia de audit care desfiinţează actul, deci a fost făcut în... desfiinţează actul
văzut de dvs.
Pusi in fata acestei evidente, reprezentantii Directiei Generale de Finante au
raspuns sec.
„Împotriva raportului de audit s-a formulat contestaţie de către cei vizaţi,
contestaţie care a fost soluţionată, soluţia fiind desfiinţarea raportului menţionat
din cauze procedurale (tehnice)”.
Asadar, raportul de audit nu a fost desfiintat pe motiv ca informatiile relevate erau
eronate, ci din motive tehnice. Ca sa fie pe intelesul tuturor, e ca si cum un criminal in serie ar fi pus in libertate doar pentru ca in momentul retinerii nu i s-au
citit drepturile.
Sefii de la Finante s-au spalat pe maini si nu au depus sesizari la institutiile cu
abilitati de control – Politie sau Parchet.
Dupa cum ati vazut, sefii de la Finante se plang ca înainte de 2005, nivelul de
informatizare al institutiei era la pamant si ca eroarea e umana. Vorbim totusi de 27
de firme care nu erau in subordinea aceluiasi inspector. Nu a fost un singur
functionar care a gresit, ci mult prea multi si au gresit repetat, taman la firmele
controlate de Asimionesei.
Sa aiba legatura acest fenomen cu faptul ca Buna Ziua Iasi, „bata de presa” a lui
Asimionesei a fost folosita deseori impotriva sefilor de la Finante? Unii nu au
beneficiat de acest tratament, ba din contra, au fost in gratiile patronului judecat
pentru santaj prin presa. Este cazul lui Ioan Grigoriu si Victorel Lupu care nu
refuza invitatiile la chiolhanurile lui Asimionesei.
Toti directorii de la Finante – Victorel Lupu, Vasile Lupascu, Sorina Marin si
Anton Dobos – nu numai ca nu si-au dat subalternii pe mana politiei, dar nu au
incercat sa puna sub acuzare nici macar pe administratorii firmelor care au
instrainat bunurile societatilor scapand de plata datoriilor la stat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu