Cum şi-a început cariera de şantajist Ghiocel Asimionesei
Un articol publicat acum 13 ani de Evenimentul Zilei arată cum şi-a început cariera singurul patron de presă trimis în judecată de DNA pentur şantaj - Ghiocel Asimionesei. Reproducem mai jos, integral, articolul în cauză, cu menţiunea că texte similare vor fi reprodus eîn zilele următoare.
Sub "cupola" PNŢCD, la Iaşi se dezvoltă Mafia ţigărilor româneşti În mass-media, cele mai vehiculate nume de societăţi comerciale sunt cele cu probleme: mişcări sindicale şi greve, blocaje care le aruncă în pragul falimentului, pierderea surselor de materii prime ieftine sau a pieţelor tradiţionale de desfacere, perspectiva lichidării. Însă de foarte puţine ori a fost luată în discuţie situaţia unei întreprinderi rentabile care sunt mult mai atractive pentru investitori, speculanţi, angajaţi şi directori. Cu toţii - interesaţi să "tragă" cât mai mult profit din poziţia pe care o deţin. Astfel se petrec lucrurile cu una dintre cele mai rentabile activităţi de producţie din ţară: cea a ţigărilor. În ciuda concurenţei importurilor străine (cu sau fără timbru), ţigările tradiţionale româneşti domină piaţa românească. În consecinţă, în jurul Regiei Autonome a Tutunului s-au concentrat, mai totdeauna, interese economice subsumate structurilor politice. Multiplele presiuni exercitate asupra acestei industrii ameninţă să transforme o afacere rentabilă într-un faliment răsunător. Preţ pe care sunt gata să-l plătească toate părţile interesate. Spre a nu renunţa la propriile avantaje. Interesele externe de cucerire a pieţei, afacerile conjugate ale salariaţilor, demersurile pentru cumpărarea la preţuri scăzute a unor fabrici de ţigări, cvasimonopolul mafiei distribuitorilor, în special arabi, au generat o situaţie greu de descris la Fabrica de Ţigarete Iaşi. Şi cum un director înregimentat politic, novice în "smenuri", implicat el însuşi în afaceri, este uşor de compromis şi de manevrat, mafia ţigărilor şi-a strâns forţele, pentru a distruge şi a controla fabrica ieşeană. Şi, astfel, producţia de ţigări româneşti. Două fabrici de ţigări funcţionează în afara regiei. Statul român îşi păstrează, în domeniul tutunului, prerogative extrem de importante: în primul rând - impozitarea oricărui pachet distribuit prin timbrul special aplicat; apoi - controlul asupra producţiei de tutun, prin subordonarea tuturor fabricilor de acest tip Regiei Autonome a Tutunului. Orice colaborare internaţională a fost direcţionată către aceste fabrici, aflate la Târgu Jiu, Timişoara, Râmnicu Sărat, Sfântu Gheorghe, Iaşi şi Bucureşti. A fost concretizat un singur contract, cu firma grecească "Papastratos" - la Râmnicu Sărat. Firma grecească a purtat tratative avansate, înaintea alegerilor din 1996, cu fostul director al Fabricii de Ţigarete Iaşi, Traian Teodor.
Între timp însă, acest declarat monopol al tutunului a dispărut în fapt. La marginea Bucureştiului, pe şoseaua de centură dinspre Otopeni, a apărut fabrica "RGS Industries", o manufactură care produce ţigaretele "Bran". Marca este înregistrată sub licenţa "RGS Holding Ltd." - Marea Britanie. Ţigara fără filtru este produsă în România. Manufactura iniţială s-a extins în prezent, semn al prosperităţii afacerilor. Potrivit specialiştilor Regiei Tutunului, afacerea a fost pusă la punct de doi arabi, unul - director şi altul - patron. Directorul şi-a făcut studiile în România. Cei doi au negociat constituirea fabricii la Praga, la reuniunea producătorilor de ţigări din Europa. Fabrica funcţionează cu loturi gata formate. Ea beneficiază de o linie de confecţionat "ITM" ultraperformanţă şi de o linie de împachetat mai modestă. Ţigări "Bran" se află pe piaţă cu timbru în regulă. Deci fabrica respectivă beneficiază de toate aprobările de funcţionare. Această societate are relaţii directe cu regia, vânzându-i acesteia tutun. Şi la Iaşi, construcţia unei fabrici particulare de ţigări a intrat în linie dreaptă. Noua construcţie aparţine SC "Romold" SRL, patronată de Vladimir Filat, un tânăr de 28 de ani de origine basarabeană, aflat, în repetate rânduri, în atenţia SRI. Firma respectivă gestionează fonduri enorme, de provenienţă incertă. După ce a cumpărat SC "Dosoftei", fosta tipografie de stat din Iaşi, Vladimir Filat a reuşit să-şi transforme calitatea de distribuitor al ţigării "MT" - "Moldavian Tabac" - în cea de proprietar al unei fabrici de ţigări la Iaşi, pe Strada Chişinăului. Deja noua fabrică a dobândit avizul de mediu, un prag greu de trecut pentru fabricile de ţigarete româneşti în funcţiune. Spre deosebire de "RGS Industries" şi de ţigara "Bran", a cărei formulă nu se ştie unde este preparată, fabrica "Romold-MT" are o linie primară "ITM" - Olanda şi fabrică reţeta chiar în ţară. Pentru comparaţie, fabrica ieşeană a reuşit să aducă, recent, linia de împachetat "ITM", pe lângă cea de confecţionat, pe care o deţinea deja, de la acelaşi producător olandez. Fabrica ieşeană nu deţine linia principală, aducând loturi de tutun gata formate la alţi producători. Amânarea sosirii liniei principale cu aproximativ şapte luni a fost posibilă prin blocarea unui credit, de către directorul regiei, Valeriu Sima.
"Romold" a planificat falimentarea şi cumpărarea fabricii de stat Abil condusă din umbră, SC "Romold" SRL a reuşit să obţină sprijinul celor mai importante personalităţi ieşene. Astfel, pe lângă consilierea directă din partea fostului director al fabricii de stat ieşene, Traian Teodor, "Romold" a obţinut consilierea economică a lui Paul Badragan, inspector şef al corpului de experţi economici, asociat al firmei "Frarom", care distribuie ţigări de ani buni. De asemenea, a fost "racolat" în organigramă Florin Dascalescu, în vârstă de 35 de ani. El a devenit director al "Romold", după ce a parcurs o traiectorie nu lipsită de sinuozităţi pe la filiala din Chişinău a Băncii "Dacia Felix", iar, ulterior, pe la o firma particulară producătoare de sisteme de alarmă. Actualul director al fabricii ieşene, Adrian Cotoros, ne-a dezvăluit că a fost şi el invitat să lucreze la noua firmă, sub avertismentul că "fie urcă în barcă, fie este luat de val". Potrivit directorului ieşean, din discuţia respectivă s-au conturat două perspective: fie cumpărarea din câteva luni a fabricii - care nu are linie primară, iar creditul pentru această achiziţie a fost blocat de însuşi directorul regiei -, fie cumpărarea, după o retehnologizare care ar permite controlul complet asupra tuturor tipurilor de ţigări produse în România. În ambele cazuri, devine extrem de important ca directorul în funcţie să coopereze, acceptând ca prepararea loturilor pentru fabrica de stat să se facă pe linia principală a "Romold". Ori că "MT" se va produce pe liniile Fabricii de Ţigarete Iaşi privatizate, ori, în cazul al doilea, mai costisitor, pe cealaltă linie, completată cu partea de confecţionat şi de împachetat, pe care "Romold" nu o deţine încă. De altfel, potrivit declaraţiilor directorului Cotoros, în momentul când a fost chemat la directorul general al regiei, Valeriu Sima, pentru a i se solicita imperativ demisia, la uşa se aflau Szelico Stancovici şi Adrian Milandru, reprezentanţii firmei "ITM" – Olanda pentru Europa de est, care ştiau că schimbarea directorului însemna două noi utilaje vândute către "Romold". Cei doi au zburat imediat la Chişinău, acolo unde se ţin frâiele reale ale conducerii firmei lui Vladimir Filat. Aceeaşi conducere care, pentru a-şi asigura susţinerea politică în orice condiţii, a subvenţionat biroul senatorial de la Iaşi al lui Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei de buget-finanţe-bănci din Sena¬tul României. În timp ce directorul Florin Dăscălescu a ajuns vicepreşedinte al ApR Iaşi.Nu întâm¬plător, prin Iaşi (deşi ţigareta "MT" nu este căutată iar "Romold" a achiziţionat de la Ministerul Finanţelor timbre de câteva zeci de miliarde de lei) au apărut ţigări "MT" fără timbru, distribuite la chioşcurile firmei "Frarom", aparţinând lui Ioan Golovcenko, lui Paul Badragan şi lui Dan Gheorghiu.
Mafia arăbească a monopolizat distribuţia de ţigări Fabrica de Ţigarete Iaşi produce, zilnic, 12 tone de ţigări, având un rulaj de 1,5 miliarde lei pe zi. Pe trimestrul al doilea al anului 1997, distribuţia era asigurată prin nu mai puţin de zece firme ale unor patroni arabi, care "făceau legea". Ei obţineau contracte pentru cantităţi mari de ţigări - 60 tone -, pe care nu le onorau decât în ajunul scumpirilor. În rest, scopul era acela de a acapara întreaga distribuţie a fabricii ieşene, prin concurenţa neloială cu ceilalţi distribuitori şi cu reţeaua fabricii. Importul de tutun este una dintre cele mai rentabile afaceri. Atât de rentabilă încât a devenit convenabil ca, în baza câştigurilor din acest import şi a vânzărilor către fabrică, firmele angro arabe să distribuie ţigări sub preţul de fabricaţie, pentru a-i scoate de pe piaţă pe oamenii de afaceri români şi pe alţi mici distribuitori individuali. Firmele "MAZ International", "Rosita", "Semiramis", "Zyad comp ex", "Topzico", dacă ar fi să cităm doar firmele ieşene ale distribuitorilor angrosişti arabi de ţigări româneşti, alături de "Brico Center" (o firmă puternică la nivel naţional, care distribuie ţigări din toate fabricile regiei, blocând sau încurajând vânzările uneia sau alteia dintre fabrici în funcţie de propriile interese) au fost surprinse vânzând sub preţul de producţie. Astfel, într-un proces verbal al fabricii ieşene de ţigarete se notează că, în octombrie 1997, firmele "Rosita" şi "Semiramis" au vândut pachetul cu "Carpaţi" de 1746 de lei - preţ de producţie - cu 1670 lei, în angroul ieşean "Siraj". Scopul era clar: prin intermediul aprovizionării cu tutun şi al monopolului pe distribuţie, să controleze Fabrica de Ţigarete Iaşi.
Angajaţii şi directorul Fabricii de Ţigarete Iaşi au propriile afaceri Dar nici un distribuitor din afara fabricii nu ar fi putut să pună la punct monopolul pe distribuţie şi controlul asupra fabricii fără susţinerea angajaţilor din interior. Iar aceştia şi-au derulat afacerile prin firme proprii sau ale rudelor, ori prin firme cu patroni arabi. În ajunul scumpirilor, şeful de depozit livra ţigări din producţia curentă ori din stocuri, în limitele cantităţilor contractate, unor clienţi privilegiaţi. A fost cazul firmelor de distribuţie "Nistor Comp", a lui Ştefan Nistor, şef-adjunct al compartimentului administrativ al fabricii, al firmei "Afrodita", aparţinând lui Stelian Avadanei, şef al compartimentului administrativ al fabricii, "Pinax" SRL, care îl are drept asociat pe Octav Pompierescu, şeful atelierului electrotehnic al fabricii, "Delta Asim" SRL, "Viosin" şi altele, firme ale lui Florin Asimionesei, şeful depozitului produse finite, considerat un adevărat "tartore" al mafiilor cu ţigări din jurul Fabricii de Ţigarete Iaşi. Pe de altă parte, nici directorul fabricii nu a scăpat de acuzaţia că ar face afaceri personale pe spatele fabricii. Drept argument s-a adus o tranzacţie de achiziţionare a unei cantităţi enorme de adeziv special, cumpărată de la firma "Printex" Piatra Neamţ, aparţinând lui Liviu Tocu, fratele deputatului PDSR Costel Tocu, patron, la rândul său, al "Simpex" Piatra Neamţ, a cărei filială ieşeană l-a avut drept director tocmai pe Adrian Cotoros. Conform rezultatelor controlului regiei, care a stopat derularea contractului la un anumit moment dat, directorul Cotoros are în depozite o cantitate de adezivi suficientă pentru doi ani şi jumătate, în condiţiile în care termenul de garanţie expiră în şase luni, iar linia de împachetare abia se montează. Acestei afaceri i se adaugă depozite angro cu vânzare, deschise de către director în mai multe locuri din ţară, prin care particulare. De notorietate a fost cel de pe strada Ştefan cel Mare, din Piatra Neamţ, amenajat în locuinţa părinţilor săi. Cum, pe lângă deputatul Tocu, un anuar al parlamentarilor îl indica pe controversatul Gabriel Bivolaru ca fiind angajat la o firma a fraţilor Tocu, a fost de ajuns ca scandalul să ia turnură politică. Cotoros a fost acuzat de rivalul său, Asimionesei, că face afaceri cu PDSR, în timp ce el însuşi reprezintă interesele PNŢCD în fabrică. De aici nu a fost decât un pas pentru ca tot conflictul să răbufnească în sânul PNŢCD. Partid care conjuga interesele din cadrul Fabricii de Ţigarete Iaşi.
Scandalul de la Fabrica de Ţigarete Iaşi s-a mutat în sânul PNŢCD Afacerile de la Fabrica de Ţigarete Iaşi nu ar fi ieşit la iveală dacă nu ar fi răbufnit interese de partid. Totul a pornit de la operaţiunea condamnată, la timpul ei, de presa locală şi de Vasile Lupu, liderul filialei Iaşi şi vicepreşedintele naţional al PNŢCD, în spatele şi în numele căruia au fost orchestrate toate aceste schimbări şi lupte intestine. Astfel, un simplu vulcanizator la Fabrica de Ţigarete Iaşi, Gabriel Brinzaru, înscris în PNŢCD din 1992, activist în campania electorală, a fost numit, peste noapte, consilier economic personal al deputatului Vasile Lupu, "ca să aibă şi el ceva", după cum ne-au declarat surse din biroul de conducere al PNŢCD. În 1996, el l-a adus în PNŢCD şi pe Florin Asimionesei, lăcătuş cu opt clase, un vecin şi prieten. Acesta a devenit, ulterior, vicepreşedintele organizaţiei de muncitori a partidului. În campania electorală, Asimionesei şi-a pus la bătaie întreaga pricepere, maşina - un Cielo mov - şi chiar banii, aflându-se tot timpul pe postul de aghiotant al lui Vasile Lupu. Cei doi, angajaţi la "Ţigarete" Iaşi, împreună cu alţi colegi de partid - printre care un vicepreşedinte al organizaţiei judeţene la acea vreme, care şi-a propus şi a tras iţele pentru schimbarea preşedintelui Consiliului Judeţean, Liviu Antonesei - au început să facă ordine în industria ieşeană, împărţind posturi, schimbând directori, forţându-i pe alţii să angajeze sau să promoveze în funcţii membri ai PNŢCD. Astfel s-au petrecut lucrurile şi în cazul lui Adrian Cotoros, directorul actual de la Fabrica de Ţigarete Iaşi. După propriile relatări, încă din decembrie 1996, Gabi Brânzaru i-a propus, în numele său şi al prietenului Asimionesei, „să-l facă director la Ţigarete”. La acea dată , Cotoros a acceptat formal. Întâmplarea a făcut ca numirea să vină abia în iunie, când fostul director a fost demis. Între timp, la propunerea PNŢCD, Adrian Cotoros devenise directorul Directiei de Tineret şi Sport a judeţului. El a părăsit această funcţie pentru Fabrica de Ţigarete Iaşi. Bunele relaţii nu au dăinuit în fabrică dectâ atâta vreme cât noul director a jucat după cum i-a cântat Asimionesei.
Un lăcătuş cu opt clase a învârtit pe degete conducerea regiei şi pe cea a PNŢCD Scandalul a degenerat când Asimionesei a început să fie controlat la depozit: a fost declasat tutunul adus de firma sa de la "Semiramis", pentru aprovizionare, au fost suspendate sau reduse cantitativ o serie de contracte, iar oamenii săi au fost daţi afară de director. Prin intermediul cuvintelor magice "consilier economic al lui Vasile Lupu", Asimionesei a reuşit să obţină contracte avantajoase pentru firme clientelare, trecând peste directorul Cotoros. El s-a lăudat că va obţine (şi chiar a obţinut) de la directorul de marketing al regiei, Aurel Milea, achiziţionarea unei cantităţi de tutun. Noul director a descoperit şi alte matrapazlâcuri ale colegului său ţărănist. Rând pe rând, probele şi declaraţiile oamenilor din fabrică s-au adunat. A fost sesizată poliţia. În noaptea de 31 august spre 1 septembrie 1997, în ajunul unei scumpiri, soţia lui Florică Asimionesei tăia chitanţe, pe firma proprie, în biroul soţului ei, din fabrica de stat. Ea era înregistrată cu o maşină intrată la încărcat. Dar fabrica a fost părăsită, potrivit actelor de la poartă, de şase maşini ale firmei "Delta Asim" pline cu ţigări. După ce a fost sesizată poliţia, între cei doi ţărănişti a izbucnit războiul. Dar Asimionesei a primit sprijin direct şi de la directorul regiei, Valeriu Sima. La presiunile şi la sugestiile lui, Sima a semnat, făcând abstracţie de acceptul directorului fabricii ieşene, un contract de distribuţie de ţigări în favoarea firmei "Spontan", a lui Viorel Cosma, unul dintre clienţii lui Asimionesei. Apoi a fost demis contabilul şef, în locul acestuia fiind numită verişoara lui Asimionesei, Petronela Şerban, în vârstă de doar 26 de ani, fără experienţă în contabilitate. Numirea s-a făcut deşi la concurs ea ocupase locul doi, după fostul contabil şef al "Preboc" SA, o femeie în toată firea şi cu toate atuurile profesionale. La fel, a fost blocată reducerea de personal din fabrica ieşeană, pe listă aflându-se toţi angajaţii care aveau firme de distribuţie, inclusiv Asimionesei. Directorul general a revocat decizia peste capul directorului Cotoros. Actualul director al fabricii ieşene nu l-a mai putut schimba din funcţie nici pe juristul fabricii, cel care s-a opus disponibilizării afaceriştilor. În schimb, Asimionesei a avut grijă să-i strecoare lui Sima vestea că PNŢCD discută despre înlocuirea sa cu Cotoros. Valeriu Sima are şi el propriile interese. După ce directorul ieşean nu i-a respectat cerinţa, ca un anumit utilaj să fie cumpărat de la firma germană "Hauni" - câştigătorul licitaţiei fiind "ITM", a cărei ofertă era mai avantajoasă şi care avea deja un utilaj în fabrică -, vestea adusă de Asimionesei, cunoscut de directorul regiei drept "omul de încredere" al lui Vasile Lupu, nu a făcut decât să pună paie pe foc. De altfel, Cotoros se afla într-o postură extrem de incertă, din cauza afacerilor făcute deja publice. Totuşi, blocând creditul Fabricii de Ţigarete Iaşi pentru linia "ITM" de formare, Sima a permis ca, în eventualitatea unei apropiate privatizări, fabrica să devină extrem de vulnerabilă.
Mafia îşi doreşte organ de presă. Toţi cei implicaţi în scandalul Fabricii de Ţigarete Iaşi, în racolarea de directori de la PNŢCD şi în efectuarea de schimbări bazate pe raţiuni de partid au fost mustraţi, în şedinţele de birou, de către Vasile Lupu. Totuşi răul a fost săvârşit. Bulgărele de zăpadă aruncat la vale, o dată cu promovarea şi cu aducerea în prim planul organizaţiei PNŢCD Iaşi a lui Asimionesei şi a lui Brânzaru, continuă să se rostogolească. Cum întreaga tărăşenie nu avea greutate fără un organ de presă, Asimionesei a constituit, împreună cu patronul lanţului de magazine universale "Rodex", Constantin Iuraşcu, primul supleant pe lista de candidaţi la Senatul României din partea CDR, şi cu participarea finului lui Vasile Lupu, Daniel Niţoi, agenţia de presă "Prima Press", care-şi propune să lanseze cotidianul "Ziua de Iaşi". Şi Daniel Niţoi este un bun cunoscător al Fabricii de Ţigarete Iaşi. El este interesat în privatizarea fabricii: tatăl său este beneficiar virtual al unor sume colosale, pentru o invenţie aplicată în toate fabricile din cadrul regiei, invenţie care, tradusă în bani, potrivit decretului din 1990 al guvernului provizoriu Român relativ la inventatori, i-ar aduce acestuia o majoritate clară de acţiuni. Sub presiuni diverse, mâncată din exterior de mafia arabă a distribuitorilor, iar din interior de firmele propriilor angajaţi, reveniţi în posturi prin anularea unei decizii de concediere de către directorul regiei, în faţa viitoarei concurente cu fabrica particulară de ţigarete, care va funcţiona în ciuda monopolului, în pragul cumpărării de către concurentă şi gata să fie sfâşiată de certurile interne ale structurilor de afaceri adăpostite sub pălăria PNŢCD, Fabrica de Ţigarete Iaşi îşi trage cu greu sufletul, condusă de un şef de depozit cercetat de poliţie şi de un director ameninţat cu demiterea.
Evenimentul zilei (Bucureşti), 9 Februarie 1998
Sub "cupola" PNŢCD, la Iaşi se dezvoltă Mafia ţigărilor româneşti În mass-media, cele mai vehiculate nume de societăţi comerciale sunt cele cu probleme: mişcări sindicale şi greve, blocaje care le aruncă în pragul falimentului, pierderea surselor de materii prime ieftine sau a pieţelor tradiţionale de desfacere, perspectiva lichidării. Însă de foarte puţine ori a fost luată în discuţie situaţia unei întreprinderi rentabile care sunt mult mai atractive pentru investitori, speculanţi, angajaţi şi directori. Cu toţii - interesaţi să "tragă" cât mai mult profit din poziţia pe care o deţin. Astfel se petrec lucrurile cu una dintre cele mai rentabile activităţi de producţie din ţară: cea a ţigărilor. În ciuda concurenţei importurilor străine (cu sau fără timbru), ţigările tradiţionale româneşti domină piaţa românească. În consecinţă, în jurul Regiei Autonome a Tutunului s-au concentrat, mai totdeauna, interese economice subsumate structurilor politice. Multiplele presiuni exercitate asupra acestei industrii ameninţă să transforme o afacere rentabilă într-un faliment răsunător. Preţ pe care sunt gata să-l plătească toate părţile interesate. Spre a nu renunţa la propriile avantaje. Interesele externe de cucerire a pieţei, afacerile conjugate ale salariaţilor, demersurile pentru cumpărarea la preţuri scăzute a unor fabrici de ţigări, cvasimonopolul mafiei distribuitorilor, în special arabi, au generat o situaţie greu de descris la Fabrica de Ţigarete Iaşi. Şi cum un director înregimentat politic, novice în "smenuri", implicat el însuşi în afaceri, este uşor de compromis şi de manevrat, mafia ţigărilor şi-a strâns forţele, pentru a distruge şi a controla fabrica ieşeană. Şi, astfel, producţia de ţigări româneşti. Două fabrici de ţigări funcţionează în afara regiei. Statul român îşi păstrează, în domeniul tutunului, prerogative extrem de importante: în primul rând - impozitarea oricărui pachet distribuit prin timbrul special aplicat; apoi - controlul asupra producţiei de tutun, prin subordonarea tuturor fabricilor de acest tip Regiei Autonome a Tutunului. Orice colaborare internaţională a fost direcţionată către aceste fabrici, aflate la Târgu Jiu, Timişoara, Râmnicu Sărat, Sfântu Gheorghe, Iaşi şi Bucureşti. A fost concretizat un singur contract, cu firma grecească "Papastratos" - la Râmnicu Sărat. Firma grecească a purtat tratative avansate, înaintea alegerilor din 1996, cu fostul director al Fabricii de Ţigarete Iaşi, Traian Teodor.
Între timp însă, acest declarat monopol al tutunului a dispărut în fapt. La marginea Bucureştiului, pe şoseaua de centură dinspre Otopeni, a apărut fabrica "RGS Industries", o manufactură care produce ţigaretele "Bran". Marca este înregistrată sub licenţa "RGS Holding Ltd." - Marea Britanie. Ţigara fără filtru este produsă în România. Manufactura iniţială s-a extins în prezent, semn al prosperităţii afacerilor. Potrivit specialiştilor Regiei Tutunului, afacerea a fost pusă la punct de doi arabi, unul - director şi altul - patron. Directorul şi-a făcut studiile în România. Cei doi au negociat constituirea fabricii la Praga, la reuniunea producătorilor de ţigări din Europa. Fabrica funcţionează cu loturi gata formate. Ea beneficiază de o linie de confecţionat "ITM" ultraperformanţă şi de o linie de împachetat mai modestă. Ţigări "Bran" se află pe piaţă cu timbru în regulă. Deci fabrica respectivă beneficiază de toate aprobările de funcţionare. Această societate are relaţii directe cu regia, vânzându-i acesteia tutun. Şi la Iaşi, construcţia unei fabrici particulare de ţigări a intrat în linie dreaptă. Noua construcţie aparţine SC "Romold" SRL, patronată de Vladimir Filat, un tânăr de 28 de ani de origine basarabeană, aflat, în repetate rânduri, în atenţia SRI. Firma respectivă gestionează fonduri enorme, de provenienţă incertă. După ce a cumpărat SC "Dosoftei", fosta tipografie de stat din Iaşi, Vladimir Filat a reuşit să-şi transforme calitatea de distribuitor al ţigării "MT" - "Moldavian Tabac" - în cea de proprietar al unei fabrici de ţigări la Iaşi, pe Strada Chişinăului. Deja noua fabrică a dobândit avizul de mediu, un prag greu de trecut pentru fabricile de ţigarete româneşti în funcţiune. Spre deosebire de "RGS Industries" şi de ţigara "Bran", a cărei formulă nu se ştie unde este preparată, fabrica "Romold-MT" are o linie primară "ITM" - Olanda şi fabrică reţeta chiar în ţară. Pentru comparaţie, fabrica ieşeană a reuşit să aducă, recent, linia de împachetat "ITM", pe lângă cea de confecţionat, pe care o deţinea deja, de la acelaşi producător olandez. Fabrica ieşeană nu deţine linia principală, aducând loturi de tutun gata formate la alţi producători. Amânarea sosirii liniei principale cu aproximativ şapte luni a fost posibilă prin blocarea unui credit, de către directorul regiei, Valeriu Sima.
"Romold" a planificat falimentarea şi cumpărarea fabricii de stat Abil condusă din umbră, SC "Romold" SRL a reuşit să obţină sprijinul celor mai importante personalităţi ieşene. Astfel, pe lângă consilierea directă din partea fostului director al fabricii de stat ieşene, Traian Teodor, "Romold" a obţinut consilierea economică a lui Paul Badragan, inspector şef al corpului de experţi economici, asociat al firmei "Frarom", care distribuie ţigări de ani buni. De asemenea, a fost "racolat" în organigramă Florin Dascalescu, în vârstă de 35 de ani. El a devenit director al "Romold", după ce a parcurs o traiectorie nu lipsită de sinuozităţi pe la filiala din Chişinău a Băncii "Dacia Felix", iar, ulterior, pe la o firma particulară producătoare de sisteme de alarmă. Actualul director al fabricii ieşene, Adrian Cotoros, ne-a dezvăluit că a fost şi el invitat să lucreze la noua firmă, sub avertismentul că "fie urcă în barcă, fie este luat de val". Potrivit directorului ieşean, din discuţia respectivă s-au conturat două perspective: fie cumpărarea din câteva luni a fabricii - care nu are linie primară, iar creditul pentru această achiziţie a fost blocat de însuşi directorul regiei -, fie cumpărarea, după o retehnologizare care ar permite controlul complet asupra tuturor tipurilor de ţigări produse în România. În ambele cazuri, devine extrem de important ca directorul în funcţie să coopereze, acceptând ca prepararea loturilor pentru fabrica de stat să se facă pe linia principală a "Romold". Ori că "MT" se va produce pe liniile Fabricii de Ţigarete Iaşi privatizate, ori, în cazul al doilea, mai costisitor, pe cealaltă linie, completată cu partea de confecţionat şi de împachetat, pe care "Romold" nu o deţine încă. De altfel, potrivit declaraţiilor directorului Cotoros, în momentul când a fost chemat la directorul general al regiei, Valeriu Sima, pentru a i se solicita imperativ demisia, la uşa se aflau Szelico Stancovici şi Adrian Milandru, reprezentanţii firmei "ITM" – Olanda pentru Europa de est, care ştiau că schimbarea directorului însemna două noi utilaje vândute către "Romold". Cei doi au zburat imediat la Chişinău, acolo unde se ţin frâiele reale ale conducerii firmei lui Vladimir Filat. Aceeaşi conducere care, pentru a-şi asigura susţinerea politică în orice condiţii, a subvenţionat biroul senatorial de la Iaşi al lui Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei de buget-finanţe-bănci din Sena¬tul României. În timp ce directorul Florin Dăscălescu a ajuns vicepreşedinte al ApR Iaşi.Nu întâm¬plător, prin Iaşi (deşi ţigareta "MT" nu este căutată iar "Romold" a achiziţionat de la Ministerul Finanţelor timbre de câteva zeci de miliarde de lei) au apărut ţigări "MT" fără timbru, distribuite la chioşcurile firmei "Frarom", aparţinând lui Ioan Golovcenko, lui Paul Badragan şi lui Dan Gheorghiu.
Mafia arăbească a monopolizat distribuţia de ţigări Fabrica de Ţigarete Iaşi produce, zilnic, 12 tone de ţigări, având un rulaj de 1,5 miliarde lei pe zi. Pe trimestrul al doilea al anului 1997, distribuţia era asigurată prin nu mai puţin de zece firme ale unor patroni arabi, care "făceau legea". Ei obţineau contracte pentru cantităţi mari de ţigări - 60 tone -, pe care nu le onorau decât în ajunul scumpirilor. În rest, scopul era acela de a acapara întreaga distribuţie a fabricii ieşene, prin concurenţa neloială cu ceilalţi distribuitori şi cu reţeaua fabricii. Importul de tutun este una dintre cele mai rentabile afaceri. Atât de rentabilă încât a devenit convenabil ca, în baza câştigurilor din acest import şi a vânzărilor către fabrică, firmele angro arabe să distribuie ţigări sub preţul de fabricaţie, pentru a-i scoate de pe piaţă pe oamenii de afaceri români şi pe alţi mici distribuitori individuali. Firmele "MAZ International", "Rosita", "Semiramis", "Zyad comp ex", "Topzico", dacă ar fi să cităm doar firmele ieşene ale distribuitorilor angrosişti arabi de ţigări româneşti, alături de "Brico Center" (o firmă puternică la nivel naţional, care distribuie ţigări din toate fabricile regiei, blocând sau încurajând vânzările uneia sau alteia dintre fabrici în funcţie de propriile interese) au fost surprinse vânzând sub preţul de producţie. Astfel, într-un proces verbal al fabricii ieşene de ţigarete se notează că, în octombrie 1997, firmele "Rosita" şi "Semiramis" au vândut pachetul cu "Carpaţi" de 1746 de lei - preţ de producţie - cu 1670 lei, în angroul ieşean "Siraj". Scopul era clar: prin intermediul aprovizionării cu tutun şi al monopolului pe distribuţie, să controleze Fabrica de Ţigarete Iaşi.
Angajaţii şi directorul Fabricii de Ţigarete Iaşi au propriile afaceri Dar nici un distribuitor din afara fabricii nu ar fi putut să pună la punct monopolul pe distribuţie şi controlul asupra fabricii fără susţinerea angajaţilor din interior. Iar aceştia şi-au derulat afacerile prin firme proprii sau ale rudelor, ori prin firme cu patroni arabi. În ajunul scumpirilor, şeful de depozit livra ţigări din producţia curentă ori din stocuri, în limitele cantităţilor contractate, unor clienţi privilegiaţi. A fost cazul firmelor de distribuţie "Nistor Comp", a lui Ştefan Nistor, şef-adjunct al compartimentului administrativ al fabricii, al firmei "Afrodita", aparţinând lui Stelian Avadanei, şef al compartimentului administrativ al fabricii, "Pinax" SRL, care îl are drept asociat pe Octav Pompierescu, şeful atelierului electrotehnic al fabricii, "Delta Asim" SRL, "Viosin" şi altele, firme ale lui Florin Asimionesei, şeful depozitului produse finite, considerat un adevărat "tartore" al mafiilor cu ţigări din jurul Fabricii de Ţigarete Iaşi. Pe de altă parte, nici directorul fabricii nu a scăpat de acuzaţia că ar face afaceri personale pe spatele fabricii. Drept argument s-a adus o tranzacţie de achiziţionare a unei cantităţi enorme de adeziv special, cumpărată de la firma "Printex" Piatra Neamţ, aparţinând lui Liviu Tocu, fratele deputatului PDSR Costel Tocu, patron, la rândul său, al "Simpex" Piatra Neamţ, a cărei filială ieşeană l-a avut drept director tocmai pe Adrian Cotoros. Conform rezultatelor controlului regiei, care a stopat derularea contractului la un anumit moment dat, directorul Cotoros are în depozite o cantitate de adezivi suficientă pentru doi ani şi jumătate, în condiţiile în care termenul de garanţie expiră în şase luni, iar linia de împachetare abia se montează. Acestei afaceri i se adaugă depozite angro cu vânzare, deschise de către director în mai multe locuri din ţară, prin care particulare. De notorietate a fost cel de pe strada Ştefan cel Mare, din Piatra Neamţ, amenajat în locuinţa părinţilor săi. Cum, pe lângă deputatul Tocu, un anuar al parlamentarilor îl indica pe controversatul Gabriel Bivolaru ca fiind angajat la o firma a fraţilor Tocu, a fost de ajuns ca scandalul să ia turnură politică. Cotoros a fost acuzat de rivalul său, Asimionesei, că face afaceri cu PDSR, în timp ce el însuşi reprezintă interesele PNŢCD în fabrică. De aici nu a fost decât un pas pentru ca tot conflictul să răbufnească în sânul PNŢCD. Partid care conjuga interesele din cadrul Fabricii de Ţigarete Iaşi.
Scandalul de la Fabrica de Ţigarete Iaşi s-a mutat în sânul PNŢCD Afacerile de la Fabrica de Ţigarete Iaşi nu ar fi ieşit la iveală dacă nu ar fi răbufnit interese de partid. Totul a pornit de la operaţiunea condamnată, la timpul ei, de presa locală şi de Vasile Lupu, liderul filialei Iaşi şi vicepreşedintele naţional al PNŢCD, în spatele şi în numele căruia au fost orchestrate toate aceste schimbări şi lupte intestine. Astfel, un simplu vulcanizator la Fabrica de Ţigarete Iaşi, Gabriel Brinzaru, înscris în PNŢCD din 1992, activist în campania electorală, a fost numit, peste noapte, consilier economic personal al deputatului Vasile Lupu, "ca să aibă şi el ceva", după cum ne-au declarat surse din biroul de conducere al PNŢCD. În 1996, el l-a adus în PNŢCD şi pe Florin Asimionesei, lăcătuş cu opt clase, un vecin şi prieten. Acesta a devenit, ulterior, vicepreşedintele organizaţiei de muncitori a partidului. În campania electorală, Asimionesei şi-a pus la bătaie întreaga pricepere, maşina - un Cielo mov - şi chiar banii, aflându-se tot timpul pe postul de aghiotant al lui Vasile Lupu. Cei doi, angajaţi la "Ţigarete" Iaşi, împreună cu alţi colegi de partid - printre care un vicepreşedinte al organizaţiei judeţene la acea vreme, care şi-a propus şi a tras iţele pentru schimbarea preşedintelui Consiliului Judeţean, Liviu Antonesei - au început să facă ordine în industria ieşeană, împărţind posturi, schimbând directori, forţându-i pe alţii să angajeze sau să promoveze în funcţii membri ai PNŢCD. Astfel s-au petrecut lucrurile şi în cazul lui Adrian Cotoros, directorul actual de la Fabrica de Ţigarete Iaşi. După propriile relatări, încă din decembrie 1996, Gabi Brânzaru i-a propus, în numele său şi al prietenului Asimionesei, „să-l facă director la Ţigarete”. La acea dată , Cotoros a acceptat formal. Întâmplarea a făcut ca numirea să vină abia în iunie, când fostul director a fost demis. Între timp, la propunerea PNŢCD, Adrian Cotoros devenise directorul Directiei de Tineret şi Sport a judeţului. El a părăsit această funcţie pentru Fabrica de Ţigarete Iaşi. Bunele relaţii nu au dăinuit în fabrică dectâ atâta vreme cât noul director a jucat după cum i-a cântat Asimionesei.
Un lăcătuş cu opt clase a învârtit pe degete conducerea regiei şi pe cea a PNŢCD Scandalul a degenerat când Asimionesei a început să fie controlat la depozit: a fost declasat tutunul adus de firma sa de la "Semiramis", pentru aprovizionare, au fost suspendate sau reduse cantitativ o serie de contracte, iar oamenii săi au fost daţi afară de director. Prin intermediul cuvintelor magice "consilier economic al lui Vasile Lupu", Asimionesei a reuşit să obţină contracte avantajoase pentru firme clientelare, trecând peste directorul Cotoros. El s-a lăudat că va obţine (şi chiar a obţinut) de la directorul de marketing al regiei, Aurel Milea, achiziţionarea unei cantităţi de tutun. Noul director a descoperit şi alte matrapazlâcuri ale colegului său ţărănist. Rând pe rând, probele şi declaraţiile oamenilor din fabrică s-au adunat. A fost sesizată poliţia. În noaptea de 31 august spre 1 septembrie 1997, în ajunul unei scumpiri, soţia lui Florică Asimionesei tăia chitanţe, pe firma proprie, în biroul soţului ei, din fabrica de stat. Ea era înregistrată cu o maşină intrată la încărcat. Dar fabrica a fost părăsită, potrivit actelor de la poartă, de şase maşini ale firmei "Delta Asim" pline cu ţigări. După ce a fost sesizată poliţia, între cei doi ţărănişti a izbucnit războiul. Dar Asimionesei a primit sprijin direct şi de la directorul regiei, Valeriu Sima. La presiunile şi la sugestiile lui, Sima a semnat, făcând abstracţie de acceptul directorului fabricii ieşene, un contract de distribuţie de ţigări în favoarea firmei "Spontan", a lui Viorel Cosma, unul dintre clienţii lui Asimionesei. Apoi a fost demis contabilul şef, în locul acestuia fiind numită verişoara lui Asimionesei, Petronela Şerban, în vârstă de doar 26 de ani, fără experienţă în contabilitate. Numirea s-a făcut deşi la concurs ea ocupase locul doi, după fostul contabil şef al "Preboc" SA, o femeie în toată firea şi cu toate atuurile profesionale. La fel, a fost blocată reducerea de personal din fabrica ieşeană, pe listă aflându-se toţi angajaţii care aveau firme de distribuţie, inclusiv Asimionesei. Directorul general a revocat decizia peste capul directorului Cotoros. Actualul director al fabricii ieşene nu l-a mai putut schimba din funcţie nici pe juristul fabricii, cel care s-a opus disponibilizării afaceriştilor. În schimb, Asimionesei a avut grijă să-i strecoare lui Sima vestea că PNŢCD discută despre înlocuirea sa cu Cotoros. Valeriu Sima are şi el propriile interese. După ce directorul ieşean nu i-a respectat cerinţa, ca un anumit utilaj să fie cumpărat de la firma germană "Hauni" - câştigătorul licitaţiei fiind "ITM", a cărei ofertă era mai avantajoasă şi care avea deja un utilaj în fabrică -, vestea adusă de Asimionesei, cunoscut de directorul regiei drept "omul de încredere" al lui Vasile Lupu, nu a făcut decât să pună paie pe foc. De altfel, Cotoros se afla într-o postură extrem de incertă, din cauza afacerilor făcute deja publice. Totuşi, blocând creditul Fabricii de Ţigarete Iaşi pentru linia "ITM" de formare, Sima a permis ca, în eventualitatea unei apropiate privatizări, fabrica să devină extrem de vulnerabilă.
Mafia îşi doreşte organ de presă. Toţi cei implicaţi în scandalul Fabricii de Ţigarete Iaşi, în racolarea de directori de la PNŢCD şi în efectuarea de schimbări bazate pe raţiuni de partid au fost mustraţi, în şedinţele de birou, de către Vasile Lupu. Totuşi răul a fost săvârşit. Bulgărele de zăpadă aruncat la vale, o dată cu promovarea şi cu aducerea în prim planul organizaţiei PNŢCD Iaşi a lui Asimionesei şi a lui Brânzaru, continuă să se rostogolească. Cum întreaga tărăşenie nu avea greutate fără un organ de presă, Asimionesei a constituit, împreună cu patronul lanţului de magazine universale "Rodex", Constantin Iuraşcu, primul supleant pe lista de candidaţi la Senatul României din partea CDR, şi cu participarea finului lui Vasile Lupu, Daniel Niţoi, agenţia de presă "Prima Press", care-şi propune să lanseze cotidianul "Ziua de Iaşi". Şi Daniel Niţoi este un bun cunoscător al Fabricii de Ţigarete Iaşi. El este interesat în privatizarea fabricii: tatăl său este beneficiar virtual al unor sume colosale, pentru o invenţie aplicată în toate fabricile din cadrul regiei, invenţie care, tradusă în bani, potrivit decretului din 1990 al guvernului provizoriu Român relativ la inventatori, i-ar aduce acestuia o majoritate clară de acţiuni. Sub presiuni diverse, mâncată din exterior de mafia arabă a distribuitorilor, iar din interior de firmele propriilor angajaţi, reveniţi în posturi prin anularea unei decizii de concediere de către directorul regiei, în faţa viitoarei concurente cu fabrica particulară de ţigarete, care va funcţiona în ciuda monopolului, în pragul cumpărării de către concurentă şi gata să fie sfâşiată de certurile interne ale structurilor de afaceri adăpostite sub pălăria PNŢCD, Fabrica de Ţigarete Iaşi îşi trage cu greu sufletul, condusă de un şef de depozit cercetat de poliţie şi de un director ameninţat cu demiterea.
Evenimentul zilei (Bucureşti), 9 Februarie 1998
Preluare http://www.iasicastiga.ro/ 11 Iunie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu